Am avut o escapadă de câteva zile la Roma și recunosc că abia așteptam să găsesc niște localuri bune cu pizza și paste fără gluten.
Știam că Italia e foarte accesibilă pentru cei cu alergie sau intoleranță la gluten, am descoperit asta acum 2 ani în Veneția.
Totuși, chiar dacă piața lor cu produse și alimente fără gluten e mare, majoritatea din ele conțin amidon foarte mult, ceea ce nu e tocmai sănătos pentru tractul digestiv (și nu numai).
Însă, acum, pentru mine a contat experiența culinară așa că mi-am făcut plăcerile gustative pe care le-am vrut.
Am avut parte și de 1-2 restaurante cu mâncare mai mediocră, e normal, nu poate fi totul wow. Dar îți las aici localurile unde ne-a plăcut mult mâncarea.
E ceva și pentru breakfast/brunch, și pentru prânz/cină, dar și pentru ceva dulce, dar mai sănătos.
Am stat în zona Trastevere, cunoscută pentru străduțele drăguțe și restaurante, unele localuri sunt din acea parte a orașului.
Am ajuns aici după ce am fost dezamăgiți de un restaurant 100% fără gluten, lăudat mult pe internet, de care scriu mai târziu. Il Tulipano Nero prepară produse cu și fără gluten, deci pentru cineva care are alergie la gluten, nu e în siguranță.
Am mâncat de vreo 2 ori aici, și asta doar fiindcă m-a convins mult prima masă. Unul din angajați, foarte vorbăreț și prietenos, mi-a recomandat să iau o pizza (fără gluten) ca la el acasă. Adică, din Napoli. ”The most simple pizza, the FIRST pizza!”. Numai așa o ținea și vorbea atât de pasionat, încât am luat.
3 ingrediente: sos de roșii, parmezan ras și busuioc. Crusta, subțire și crocantă pe margini. Omul a avut dreptate, mi-au cântat îngerii când o mâncam.
Pastele (cu și fără gluten), la fel, foarte bune. Am mers amândoi pe o variantă simplă de paste, cu ingrediente puține, ca la italieni acasă, nu au dezamăgit.
Iar de tiramisu (fără gluten), atât spun: ziceai că l-a făcut bunica pentru nepoții ei. Atât de bun.
Ce mi-a mai plăcut la Il Tulipano Nero: foarte mulți localnici luau masa acolo. Pe principiul, unde merg localnicii, e de bine.
Cu un aer așa, de familie, dar și cu puțin spectacol – două doamne făceau pastele fix în restaurant, la geam.
Ne-am luat coaste de miel cu cartofi la cuptor, paste ravioli și un tiramisu (cu gluten).
Totul foarte bine făcut, de la miel până la paste. Tiramisul a fost și el decretat ”ca la mama acasă”.
Au și opțiuni fără gluten la paste.
Am luat cina aici.
Un risotto cu ciuperci, cremos și bun, anghinare aburită (poate nu sună apetisant, dar crede-mă, italienii aștia știu cum să prepare o anghinare și e gustoasă) și salată cu burrata.
Îmi place mult să stau de vorbă cu chelnerii (cei care au chef, bineînțeles) și să-mi spună despre mâncarea preparată în restaurant. Așa că, atunci când mi-a fost recomandată burrata fiindcă e adusă de șeful lor din Napoli (originar de acolo) și e CE TREBUIE, am zis, okay, o vreau. Și a fost ce trebuie. Cremoasă, și cu un gust, eram…iooi. N-am gustat o burrata mai bună vreodată.
Acesta a fost dezamăgirea de care am scris la început. Mama Eat are 2 localuri, noi am fost la cel din Trastevere. E foarte lăudat pe site-urile pentru celiaci. A trebuit să facem și rezervare, tot timpul era full, lumea stătea la coadă, mulți străini.
Din păcate, pizza lor numai pizza nu era. O cocă necoaptă, cu ingredientele de-ți dădeai seama de la o poștă că sunt ieftine. Foarte rar mi se întâmplă să las o mâncare neterminată, chit că nu este wow. Nu caut excepționalul. Dar după 2 felii (mici, dar cu ciuperci, ham – scria prosciutto, dar era de fapt ceva tip salam), nu mai puteam înghiți. Aveam impresia că mânânc pâine (necoaptă) și atât.
După, am fost la Tulipano Nero (cel de sus) și uite cum, cu niște parmezan și sos de roșii din ”the most simple, but FIRST pizza”, m-am săturat.
Când vrei o pauză de la carbohidrați și corpul ”strigă” după niște verdețuri, du-te la Pandali. Deschis de la 9 la 15, fetele prepară tot dimineață. Totul e fără gluten.
Pentru prânz, fac niște salate demențiale (meniul de prânz se schimbă săptămânal). Dar au și prăjituri, plus foccacia/chifle (fără gluten). Unele prăjituri, și fără lactoză.
De aici mi-am luat și la pachet, pentru zborul de întors. Cele 2 tipuri de salată gustate, o nebunie.
Foccacia, din făină de năut, gustoasă. Am luat în combinație cu brânză de capră și mangold.
Iar ca dulce, am încercat prăjitura cu fistic și pară, care era și fără lactoză. Foarte bună, mi-a plăcut mult, și, fiindcă am cerut cea mai puțin dulce prăjitură, mi s-a spus că asta este.
Local de mic-dejun/brunch, cu cafea de specialitate. Din zona centrală, cam singurul local deschis de la 8, unde am găsit un mic dejun cu legume, ou, avocado, etc. Din nou, dacă vrei să nu-ți începi ziua cu panini, patiserii și alți carbohidrați, Barnum e locul bun.
Grezzo Raw Chocolate – Piazza Mattei
Nu puteam să nu găsesc și o cofetărie raw vegană (și fără gluten).
Ciocolată făcută în casă (sub formă de bomboane, tablete, etc), prăjituri, mini-torturi, ȘI înghețată.
Woai, și ce înghețată. Îndulcită doar cu sirop de agave, și nu exagerat. Cea de fistic (unde fisticul se simțea foarte bine), și gianduja (un fel de nutella, dar mult mai gustoasă), m-au cucerit. Erau surprinzător de cremoase.
Totul arăta bine, localul fain.
Cam astea sunt.
Recunosc, scriind de fiecare, parcă iar mi se făcea poftă (și dor) de ele. italienii știu să gătească.
A, și un lucru ce mi-a plăcut mult – fiecare restaurant avea in meniu măcar un tip de frunze amare gătite. Adică, spanac/mangold/cicoare/kale. Ne-am luat de câteva ori, erau făcute cu usturoi, la tigaie, și o porție de verdețuri înainte de pizza sau paste ajută mult organismul să facă față carbohidraților. Și să nu ai acea cădere bruscă de energie după ce ai consumat pizza/paste.
Deci, fă-ți un bine, și dacă mergi la Roma, nu strâmba din nas când vezi ”cicoare/spanac/mangold” la side dish. Ia-l, îți faci un bine și e și gustos.