Recent, am avut câteva discuții în care teama de a mânca ieșea la iveală. Poate ți se pare ciudat, dacă nu ai avut niciodată o relație dificilă cu mâncarea. Dar multe femei trăiesc cu această teamă. Iar multe, nici nu știu că o au. Sau, nu îi dau un nume.

Eu am dobândit această frică undeva pe la 22 de ani. Când crizele mele de stomac apăreau mai des. Azi mâncam un fruct, mi-era bine, iar data următoare, aveam crampe. Reacționam complet aleatoriu la multe alimente. Și nu vorbesc aici de alimente ultra-procesate, de genul fast food. Mă refer la cele sănătoase.

Ajunsesem să cred că mâncarea îmi face rău. O vedeam ca pe…ceva dăunător. Și nu exagerez. Când ai niște dureri de te sui pe pereți, nu-ți mai vine să consumi acel aliment, de niciun fel.

Acesta a fost motivul meu. Dar pentru alte femei, pot fi altele. Nu vor să se îngrașe și, automat, refuză mâncarea. Erau forțate să mănânce de către părinți și au ajuns să respingă hrana. Ș.a.m.d.

Mai trăim și într-o cultură unde aproape totul se învârte în jurul mâncării. Dacă la o adunare de familie refuzi să guști ceva, mare lucru dacă nu te ia nimeni peste picior cu vreo glumiță ”nevinovată”.

Teama asta, însă, rămâne. Și e foarte păcătoasă, fiindcă se strecoară ușor dacă nu ești atentă. Dacă nu ești antrenată să conștientizezi. Și ajungi să te îndepărtezi de hrană și să o respingi. Pe când rolul ei este să te susțină. Să îți dea viață și să te țină în viață.

Pe de altă parte, e posibil să asociezi această teamă cu o emoție. Consider-o un factor declanșator pentru ceva ce nu vrei să trăiești (emoție, senzație, etc) sau gândești (amintire, convingere, etc)

Nu pot spune că am depășit complet și 100% această teamă. Îmi este mult mai bine, și ce m-a ajutat a fost să-mi vindec organismul fizic și să lucrez mental (terapie, yoga, și altele).

Dar, încă mai apar momente când resimt frica și mă gândesc, ”oare dacă mănânc și asta, îmi va fi bine?”. Și atunci intru într-un monolog cu mine.

E un exercițiu (constant) de conștientizare. Și-mi place să cred că, tot repetând acest exercițiu, în timp îmi va fi mai ușor.

Teama de a mânca nu e ceva cu care poți trăi toată viața. Unu, fiindcă te scurge de energie. Enorm. Ai zice că nu, dar crede-mă. Fiecare zi în care tu aloci timp acestei frici e o zi în care tu o hrănești cu energie.

Iar doi, fiindcă nu te mai bucuri de viață.

Dacă și tu trăiești cu această teamă, care e primul lucru pe care îl poți face pentru a o depăși?